să îmi vorbești în hieroglife și încăperi goale
despre surâsul inimii
într-un negru absolut

probabil că din mâinile tale nu a curs durere
nici tremurul propozițiilor pline
nu a înțeles până unde durează cerul gurii
marșul prin carne vie aparține numai celor săraci cu duhul
celor îndreptați cu forța și obligați să creadă într-un dumnezeu de lemn
în ochiul căruia altcineva a sculptat un ocean
de vină

te invit să mă începi de toate zilele proaste
să muști continente din gândurile mele
oameni și lucruri
oameni și sânge din sângele meu